Mândrie

 Eeeh... Altă chestie care mă jenează și-m strică tot cheful de viață. Nu am nimic cu mândria, adică sunt de acord să fii mândru/mândră că ai construit o casă cu propriile tale mâini, sau că ai obținut ceva pentru care ai muncit din greu.
 Dar nu sunt de acord cu mândria în situații în care nu-și au locul. Ca de exemplu, cum fac anumite minorități, cu mesaje de genul „mândru/mândră că sunt hispanic/hispanică”, „mândru/mândră că sunt african/africană”. Nu, nu mă deranjează faptul că dacă pun eu mesajul pe tricou (mândru că sunt alb) o să se ia lumea de mine. Mi se rupe. Grav. Atât de grav, că dacă s-ar face liniște pe tot globul, ai putea auzi sunetul de rupere. Dar e o banalitate.

 E ca și cum aș spune că-s mândru că știu să joc table sau sunt mândru pentru că am un breloc dubios sau mai știu eu ce. Banalități, de care lumea nu ar trebui să se agațe pentru că mă privesc în mod direct pe mine, pe tine, sau oricare din noi.

 Mie mi se pare că oamenii care fac asta cerșesc atenție. „Uită-te la mine, sunt un negrișor clasic care se agită și e mândru că-i negru”. Nu. Nu e un motiv de mândrie. Ești și enervant pe deasupra. Mă faci să te observ. Intri în spațiul meu privat și-mi jenezi retina și auzul.
 Nu sunt rasist. Nu sunt homofob. Dar nu e niciun motiv de mândrie să fii alb, negru, gay, bi, straight, asiatic sau mai știu eu ce. E o banalitate. E o condiție normală de trai și nu trebuie să faci din asta un motiv de sărbătoare.

 Pace!

Comentarii

Anonim a spus…
FAIL

Postări populare