Despre copiii mei

 Hoooo bă speriaţilor, că nu am încă odrasle care să vă mănânce zilele (Da doamnelor şi domnişoarelor sunt încă burlac, e destul Ovi pentru toate). Dar hai să vorbim lucruri serioase, la fel ca acest blog şi autorul său.
 Mă tot gândesc uneori la ce o să fac când o să devin tătic. Adică nah, ştiu că o să mă schimb la 180 grade, ştiu că o să mă duc speriat la nevastă-mea la spital să ţin mogâldeaţa aia mică în braţe şi să ştiu că viaţa chestiei ăleia mici, plângăcioase şi căcăcioase depinde de mine. Şi mă sperie gândul ăsta. Că poate o să fiu un tată de căcat, că o să mă urască copiii, sau copilul, depinde, poate nu o să ştiu să-l educ cum trebuie. Nah, temeri d-asta de om matur deşi încă am douăj de ani. Căcat, nici nu ştiu dacă o să am copii, dacă găsesc pe vreuna care să mă accepte aşa cum sunt, sărit de pe fix, nebun, ţicnit,

 Dar totuşi, dacă o să fiu tată cândva, sper să am băiat. Sau măcar primul copil să fie băiat. Nu că aş avea ceva împotriva fetelor, dar eu sunt mai dubios de fel şi mi-aş răsfăţa copila ca pe o prinţesă, iar apoi ar apărea un futălău infect care să-i frângă inima şi eu aş reacţiona tare urât. Tare urât. Dar mi-ar plăcea să am o fată, ca să stau în bucătărie cu ea, să o învăţ să gătească, să facă prăjituri, să o plimb de mânuţă prin parc, să hrănim porumbei sau veveriţe sau alte animăluţe d-astea care le plac copiilor în mod special.
 Da' dacă aş avea băiat. Vai, steaua lui ce teroare am să-i dau. În cazul în care o să am blog-ul ăsta în viitor şi eşti fiu-meo şi citeşti rândurile astea, închide repede fereastra de net că nu e pentru ochiu' tău. Dar să revenim. Maaaaaaamăăăă, ce teroare i-aş da la ăl' mic. Pe la vreo 12-14 ani, undeva în intervalul ăsta, vreau să port o discuţie serioasă cu el. Cel mai bine la 14 ani, îşi face omu' buletin, ieşim la o bere ca bărbaţii (de-a dracii să nu bei bere şi să nu ştii şeptică şi table) şi îi spun eu aşa: "Băi tati. Nu ştiu dacă tu conştientizezi chestia asta... DAR AI STAT ÎN COAIELE MELE, tueştinebunlacap?". Abia aştept să văd faţa juniorului când îi arunc pastila. Altă chestie, tre' să ia permisu' şi să ieşim vara la bere la o terasă. Adică eu beau bere şi el suc sau apă plată (de-a dracii să nu bei apă plată ca tac-tu). Plus, o să-l îmbrac de mic rap, cu bandane, şepci, blugi lăsaţi, ras în cap sau cu mohawk.
 Muzică şi filme. Numa' chestii bune. Pe mine m-au ţinut ai mei în legătură cu anii '70, '80 şi '90, deci e de datoria mea să fac acelaşi lucru.

 Bă, cam atât. Sper să fiu un "ăl' bătrân" ca "ăl' bătrân.
 Pace! şi respect tuturor taţilor culeanu din lume. Şi mamelor, că dacă nu, azi nu mai eram niciunu'.

 PS pentru fie-mea: Ai face bine să-ţi placă LEGO şi jocurile video.
 PS pentru fiu-meo: Idem sor-ta. Da' să nu crezi că toate LEGO-urile alea sunt pentru tine. Spanac, am şi eu suflet de copil.

Comentarii

Postări populare