Hai să nu ne mai căcăm pe noi

 Înainte de a-mi oferi părerea (im)pertinentă, aruncă un ochi la filmu' ăsta (fă-o, altfel ferească-te Dumnezeu de furia mea. Am să te caut şi am să te vânez.) Vizionare plăcută!



 Buun. Hai să începem uşurel. Ce înseamnă vulgar? Rădăcina cuvântului este vulg, care provine din latină şi inseamnă popor. Deci putem spune cu încredere că vulgar înseamnă popular. Deci, ar trebui noi să fim pudici şi să interzicem aceste cuvinte colorate în care zace toată istoria noastră?

 Eu consider că nu. Sunt doar cuvinte în primul rând şi în al doilea rând, după cum am spus şi în postul anterior, poţi alege dacă să le foloseşti sau nu, totul depinde de tine şi de ce îţi doreşti. Acum vor sări idioţi care vor spune "da, dar ce facem cu copiii noştri, să nu înveţe aceste cuvinte?". Simplu, discuţi cu ei, nu folosi fraze idioate de genul "nu ai voie" sau căcaturi în genul (replicile astea stârnesc mai rău), explică-le că astfel de cuvinte nu sunt încă pentru ei şi că nu e frumos ca un/o tânăr domnişor/tânără domnişoară să vorbească astfel. Poţi spune foarte simplu că astfel de cuvinte sunt folosite doar la ocazii speciale şi nu în orice situaţie banală.

 Eu unul înjur mult, recunosc. Uneori pentru a mă ajuta să exprim încărcătura emoţională din spatele fiecărei fraze. Dar de cele mai multe ori pentru că mă ajută să scutesc timp când sunt într-o discuţie. La fel cum zicea Teo (ex-Deko Cafe):
 - Cum a fost mă la majorat?
 - A fost pizdă! ( a se citi "a fost super tare, m-am distrat pe rupte, mă bucur nespus că m-am dus").
 Şi până la urmă, sunt doar cuvinte. Nişte căcaturi de cuvinte ("căcaturi" are rol de a pune accent pe simplitatea acestora). Hai fraţilor să nu ne mai căcăm pe noi şi să îmbrăţişăm limba română în toată splendoarea şi frumuseţea ei. E limba noastră, şi-s cuvintele noastre, în ele stă istoria noastră. Să fim mândri de cine suntem şi de ce am produs. Şi am şi o vorbă pentru asta, care mi-a venit pe moment: Nu da futaiul românesc, pe fuck-ul englezesc.

 Pace!


VULG s.n. (Depr.) Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus.
VULGÁR, -Ă adj. 1. Cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent.

Comentarii

Nu crez!

Renunți tu la englezisme?

Me gusta!
Ține-o tt așe.

Hai noroc.
Ovi a spus…
Adică? Hai că nu sunt adept din ăla pur sânge al englezismelor. E permis câte-un "word", " fo' sho'" şi alte d-astea. Te-am pupat, mersi de părere!
Roxana a spus…
imi place influenta asta de Deko Cafe.

Postări populare