luni, 5 decembrie 2011

Prolog

 E un oraş infect. Plin de mizerie, fum de la combinatul chimic şi oameni care ar face orice pentru bani. Oraşul e condus de interlopi, mafioţi meschini care fac legea după bunul lor plac. Aici intervin eu. Sunt aici pentru a-i apăra pe oropsiţi, pentru a-i ajuta pe cei neajutoraţi. Sunt aici pentru a curăţa oraşul de oamenii mizerabili care ucid şi vând droguri după cum li se scoală lor. Eu sunt umbra nopţii, paznicul de temut al oraşului. Eu sunt Justiţiarul Nop...
 - Dom' Frumuşeanu, v-am adus cafeaua. Iar ţineaţi monologul acela despre cum dumneavoastră sunteţi forţa binelui în oraş?
 - Pentru numele a tot ceea ce este sfânt, sacru şi divin puţă, e a coişpea oară când mă întrerupi săptămâna asta. Şi-nchide dracu' uşa aia, e frig de mi-au înlocuit ouăle amigdalele.

  Faceţi cunoştiinţă cu mine. Eu sunt cel mai tare de pe aici. Cine-s eu, vă-ntrebaţi? Eu sunt gagiu' care controlează totu', unicu', inegalabilu'... Narator Nenumit!!! Da, ăsta e numele meu, şi da, sunt atât de şmecher (Dacă eşti gagică, sună-mă, n-ai nimic de pierdut). Aşa, revenind. Tipii ăia doi sunt gabori poliţişti, unu' tânăr şi altu' nu. Ăl' bătrân e Frumuşeanu Constantin, locotenent şi vajnic apărător al legii şi dreptăţii. Dom' locotenent e gras, are chelie, dar nu în totalitate şi puţinul păr pe care îl mai are a încărunţit, şi are o buză inferioară care atârnă primejdios. Colegul lui, adică gigi ăl' tânăr e Scuipil Trotilescu (atenţie, astfel de nume iau naştere când părinţii te botează beţi fiind), băiat bun de felul lui, încearcă şi el să facă un bine (definiţia lui de bine constând în "rupe-le frate cârca cu bastonul până se jură că nu mai fac vreodată). Cum spuneam, băiat bun. Momentan, cei doi sunt în patrulare. Să-i urmărim cu atenţie şi dragoste-n inimă.

 - Ia zi bă puţă, cum ai petrecut seara trecută? întrebă bătrânul locotenent.
 - Eh, cu familia, am băut vin fiert, am stat de poveşti, am văzut un film d-ăsta de Crăciun, că tot vin sărbătorile şi toate cele. Dumneavoastră?
- Mare lucru n-am făcut, m-am plimbat prin cartier, a venit fii-mio pe la mine cu nişte ţuică de la el de la ţară, am pus-o la fiert, mi-a zis că tre' să nască noră-mea. Toate-s bune..., spuse Constantin cu o privire nostalgică pe chipu-i ridat.
 - Chhh! Atenţie, maşina cu numărul 7, răspundeţi!
 Mâna locotenentului apucă staţia şi vorbi:
 - Aici maşina 7, spuneţi.
 - La două străzi de voi a avut loc o crimă, sunteţi trimişi să investigaţi.
 - Înţeles, spuse Frumuşeanu aşezând staţia la loc. Aia e zona Beţivului Savant. Miroase a colaborare şi a caz dificil.
 - Şi a căcat de câine şi spirt tras prin pâine. Ştiţi bine că nu mă place, are ceva cu mine, zice că-l am pe Belzebut în mine, asta-mi tot spune de fiecare dată când mă vede.
 - Măcar o să terminăm cazul repede dacă-l avem pe Savant cu noi, zise locotenentul în timp ce porni girofarul şi sirena care trezi toţi vecinii din zonă, vecini care pomeneau diverse rude trecute în nefiinţă.

 Cine este Beţivul Savant? Şi cum va ajuta acesta la rezolvarea cazului? Vor reuşi ei oare să rezolve cazul? Şi mai ales, voi reuşi eu oare să nu pup o bere din cauză că-s pe antibiotice? Toate acestea în episodul următor "Bani pentru şobolan, pâine pentru câine". Ţineţi aproape.

2 comentarii:

Eu îmi fac realitatea spunea...

Fra, peste 8 zile se face o lună de când tot vine următorul episod. Pierzi cicitorul și după te bat cu scaunul de te-apuci să cânți la harpă.

Aștept.

Ovi spunea...

Mereu mi-am dorit să cânt la harpă...