Episodul trei: I'm Leroy, bitches!

 Hai noroc şi bine v-am regăsit la un nou episod din seria "Frumuşeanu Constantin, Apărătorul Dreptăţii". Aici acelaşi unic, inegalabil şi îndrăgit Narator Nenumit, care îşi cere scuze pentru întârziere (am avut şi eu treabă, da? Nu mă poţi judeca, nu ştii cine sunt). În ultima noastră întâlnire l-am cunoscut pe Beţivul Savant, un om al străzii care are proprietatea magică de a lua la bord şi de a deveni cea mai inteligentă fiinţă umană de pe faţa planetei. Dânsul a soluţionat crima celor doi gabori poliţişti în câteva minute ca apoi să le ofere un caz nou, unul care necesită prezenţa unui nou personaj, un informator din ghetoul din cartierul din vest. Aşadar, cu curiozitatea-n maţ şi lacrimi în ochi, să descoperim identitatea acestuia.

 E ora 9:47 şi soarele pare să stea ascuns după un bloc vechi de 10 etaje din cartierul din vest. E zona rău-famată a Vestului, ghetoul. Tot felul de persoane colorate, cu diverse apucături stranii se plimbă de colo-colo. Dealeri, drogaţi, beţivi, hoţi, peşti, prostituate - doar o mică parte din "fauna" zonei respective. Între timp, la etajul 6 al blocului, un tânăr se trezeşte. Are 25 de ani, e înalt, dar nu e slab, ci uşor definit, părul tuns scurt, periuţă şi e afro-american. Numele lui e Leroy Deshawn Jackson şi a ajuns să se stabilească în România în urma unei excursii, pentru că a rămas fascinat de ţara noastră (eu zic că e vrăjeală şi că a făcut ceva naşpa prin America, de-aia a fugit repede la noi). Ca orice negrişor clasic, îşi trase pe el o pereche de blugi largi, şi un maiou de asemenea larg. Se duse apoi în bucătărie ca să-şi ia micul dejun, care consta în fiecare dimineaţă din cereale cu lapte (negrişorii adoră cerealele cu lapte). Termină rapid de mâncat, îşi trase pe el un hanorac la fel de larg ca şi celelalte articole vestimentare, se încălţă şi ieşi din bloc. Trebuia să facă rost de bani să plătească facturile, nu vroia să ajungă să stea în stradă.
 - He-hei, dacă nu e omu' meu principal, Leroy. Ce faci frăţior? i se adresă o voce răguşită de undeva de la colţul blocului.
 - Shit, nu cioara asta din nou, şopti Leroy. Ce faci câine, totu' bine? îi spuse acesta unui tip îmbrăcat într-un trening ponosit în timp ce îl saluta aşa cum fac negrişorii în filme.
 - Băi, am primit aseară nişte iarbă super şmecheră, îţi rupe capu-n mai multe bucăţi decât numărul episodului.
 - Nah, câine, mersi da' tre' să fac rost de bani să plătesc facturile altfel îmi aruncă ăştia curu' negru-n stradă. Oricum te contactez dacă e ceva, stai să-mi rezolv problemele mai întâi.
 - Ok frăţior, ştii unde dai de mine dacă ai nevoie de ceva verdeaţă, de ceva să te pună-n ceaţă, de ceva de fumat, ceva de rulat, ceva de...
 - Am înţeles cioară, nu tre' să şi faci rime. Shit, de când cu Eminem, toate albiturile se cred rapperi. Fuck!!! spuse afro-americanul ofuscat.

 Plecă mai departe gândindu-se ce ar putea să bage în amanet sau ce ar putea să vândă ca să-şi plătească facturile. Tot mergând şi nefiind atent la ce se întâmplă în jur, intră în doi ţigani. Aceştia, furioşi se întoarseră la el să-l apostrofeze:
 - Mo, tu ce faci dă nu te uiţi pă unde mergi şi calci pantofii dă lac la fratele meu? rosti primul, un individ cu ditamai burta, lanţ dă haur la gât, tricou mulat, pantofi de lac şi tuns scurt.
 - Da mo, ce faci tu dă nu vezi pă unde mergi şi intri în fratele meu să-i şifoneşti tricou' dă firmă? spuse al doilea, asemănător cu primul cu excepţia podoabei capilare mai mari.
 - Yo, mă scuzaţi, dar nu eram atent, spuse Leroy şi dădu să plece doar ca să fie oprit de cei doi.
 - Să ştii că nimeni nu-l calcă pă Ficat Valorosu pă pantofi fără să plătească despăgubiri, rosti cel cu părul lung în timp ce îi punea o mână pe după gât afro-americanului.
 - Şi nimeni nu-l îmbrânceşte pă Grasu Zală fără să-şi ceară scuze consistente prin oferire dă parai. Înţelegi unde bat? grăi cel tuns scurt.
 - La ficat!!! îi răspunse celălalt ca apoi să izbucnească amândoi într-un râs gros.
 - Yo, chiar îmi pare rău, da' nu vă pot ajuta, nu am niciun ban la mine.
 - Atunci te batem, mo, ca să te înveţi minte.

 Cum auzi acestea, Leroy îi atacă pe cei doi. Fiind mai slab, deci şi mai agil decât cei doi, reuşi să-i dovedească destul de repede. După ce termină de investit bătaie în cei doi se dădu mai în spate şi ridicând mâinile în aer cu degetul mijlociu de la fiecare mână la vedere le strigă:
 - I'M LEROY BITCHES!!! Nimeni nu se pune cu mine!
 Şi o luă la goană pe strada care ducea spre ieşirea din Vest, tocmai pentru a da nas în cu nas cu o maşină a poliţiei.
 - Fuck, asta chiar nu e ziua mea norocoasă, mormăi el în timp ce dădea să fugă pe o stradă lăturalnică.
 Chiar atunci capul Beţivului Savant ieşi pe geamul din spate al maşinii şi strigă:
 - Lemur Desen Japon, sunt eu, prietenul tău, Potcoavă. Alcoolul îi ieşise din sânge şi astfel îşi pierduse raţionamentul. Nu fugi, toţi suntem prietenii tăi, mai puţin băiatul din faţă care găzduieşte entitatea demonică cunoscută drept Pazuzu.
 - Îl împuşc în picior dacă mai spune asta, se auzi vocea lui Scuipil Trotilescu din maşină.
 Cu mişcări precaute se apropie de maşină şi îi analiză pe cei dinăuntru. Beţivul Savant îl privea zâmbind în timp ce cu o mână mângăia şobolanul din barbă şi cu cealaltă se scărpina în ureche. Cei doi poliţişti îl priveau curioşi. Şoferul îi spuse:
 - Eu sunt Frumuşeanu Constantin şi dânsul este partenerul meu, Scuipil Trotilescu. Avem de rezolvat un caz şi avem nevoie de nişte informaţii pe care am înţeles că le deţii.
 - Vă spun tot ce vreţi să ştiţi, doar scoateţi-mă din zona asta, răspunse Leroy în timp ce se urca în maşină.

 Ce ştie Leroy? Poate el să ajute cumva la rezolvarea problemei cu cămătarii? Se vor întoarce vreodată Grasu Zală şi Ficat Valorosu? Cine ştie? Urmăriţi episodul următor "Detalii şi amintiri" pentru posibile răspunsuri. Sărbători Fericite, de la gazda voastră, mult iubitul, Narator Nenumit!

Comentarii

Postări populare